Juno Loves Legs

Traducerea acestui roman din limba engleză ne pune în fața unei provocări lingvistice delicate: cum să conservi ritmul și asprimea argoului dublinez fără a pierde din tandrețea fragilă a relației dintre protagoniști. Juno Loves Legs ne transportă într-o Irlandă a anilor '80, unde Juno și Legs, doi tineri neadaptați, își construiesc un refugiu unul în celălalt împotriva unei lumi care pare să-i fi abandonat deja. Credem că forța acestui text rezidă tocmai în contrastul dintre brutalitatea mediului social și loialitatea neclintită a celor doi. Dacă în Montpelier Parade autorul explora o iubire marcată de diferențe de clasă și descoperiri timpurii, aici Karl Geary revine la tema vulnerabilității, dar o plasează într-un context mult mai visceral, cel al supraviețuirii urbane. Observăm o evoluție a stilului său către o proză mai densă, unde tăcerile dintre personaje spun mai mult decât dialogul propriu-zis. Subliniem faptul că, deși decorul este unul de privațiune, accentul nu cade pe mizerie, ci pe demnitatea pe care o oferă apartenența la celălalt. Comparând experiența lecturii, regăsim sensibilitatea lui Sigrid Nunez din For Rouenna în ceea ce privește explorarea trecutului comun și a prieteniilor care ne definesc, însă Karl Geary aduce un glas propriu, mult mai ancorat în realismul social și în ritmul sacadat al străzilor din Dublin.