Johnny Come Home

La prima vedere, Johnny Come Home pare a fi un alt studiu de epocă despre excesele Londrei, însă ceea ce descoperim în paginile sale este o elegie febrilă pentru visurile spulberate ale unei generații. Jake Arnott ne transportă în anii '70, un deceniu al contrastelor brutale, unde ecourile verii iubirii au fost înlocuite de furia politică și de zgomotul exploziilor. Găsim în această carte o lume a anarhiștilor și a squatters-urilor, marcată de absența centrală a lui Declan O'Connell, a cărui sinucidere devine catalizatorul unor destine ce se intersectează violent. Reținem finețea cu care autorul țese legături între străzile dure ale Londrei și sclipiciul scenei glam rock, prin intermediul lui Johnny Chrome și al influentului Sweet Thing. Ne-a atras atenția modul în care Arnott folosește figura detectivului Walker pentru a sublinia tensiunea dintre autoritate și rebeliune, o temă pe care a explorat-o și în He Kills Coppers. Forța narativă a lui Anthony Quinn din London, Burning, combinată cu sensibilitatea melancolică a lui John Lawton din Sweet Sunday — dar cu un glas propriu, mai tăios și mai hipnotic — definește acest roman. Față de abordarea documentară din The Fatal Tree sau incursiunile oculte din The Devil's Paintbrush, aici Arnott rămâne fidel realismului visceral al lumii interlope pe care l-a consacrat în truecrime, oferindu-ne o cronică a deziluziei scrisă cu o precizie chirurgicală.