John Waters

În 1964, într-un Baltimore care nu bănuia ce urmează, un tânăr decidea că estetica urâtului merită propria sa sfințire pe peliculă. Acea hotărâre de a transforma bizarul și obscenul în artă pură a marcat nașterea „Papei gunoiului”. Suntem de părere că acest volum, editat de James Egan, nu este doar o biografie, ci o cronică a modului în care John Waters a forțat limitele cinematografiei americane timp de patru decenii. De la primele scurtmetraje experimentale până la consacrarea internațională, textul urmărește evoluția unui vizionar care a refuzat să fie cuminte. Putem afirma că inima acestei cărți pulsează prin prezența grupului Dreamlanders și, mai ales, a iconicei Divine, partenera sa de cursă lungă în sfidarea bunului gust convențional. Narativul amintește de Hairspray, Female Trouble, and Multiple Maniacs prin intensitatea cu care reconstituie o epocă a subculturilor și a revoltei artistice. Merită menționat că, spre deosebire de explorările grafice din Tom of Finland XXL, unde accentul cade pe iconografia hiper-masculină, opera lui Waters investighează marginalitatea prin umor negru și o estetică a șocului care devine, paradoxal, incluzivă. Structura cărții echilibrează perfect perioada „trilogiei trash” cu momentele de succes mainstream, precum Hairspray, demonstrând că Waters nu s-a vândut sistemului, ci a învățat sistemul să aprecieze grotescul. Este o lectură care recuperează nu doar istoricul unor filme de cult, ci și spiritul unui artist care a fost onorat cu o retrospectivă la New Museum, confirmând că ceea ce ieri era considerat obscen, astăzi este patrimoniu cultural.