Johannes Cabal the Necromancer

Ne-a atras atenția, încă din primele pagini, imaginea neobișnuită a unui protagonist care nu doar că acceptă eticheta de antierou, dar o poartă cu o mândrie pragmatică: Johannes Cabal este un bărbat care fură cărți oculte și jefuiește morminte, totul în numele unei științe a învierii. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în modul în care Jonathan L. Howard transformă supranaturalul într-o problemă birocratică. Iadul nu este doar un loc al supliciului, ci o instituție plină de funcționari plictisiți și regulamente absurde, unde Cabal trebuie să negocieze recuperarea propriului suflet printr-un pariu draconic: o sută de suflete în 365 de zile. Notăm cu interes cum autorul folosește experiența sa vastă din industria jocurilor video pentru a calibra tensiunea; fiecare interacțiune a lui Cabal cu forțele oculte pare un nivel într-un joc de strategie unde miza este însăși umanitatea sa. Lumea creată aici este una a contrastelor, unde rigoarea cercetării științifice se lovește de haosul demonic, totul fiind servit cu un umor negru, tăios. Observăm aici forța narativă a lui Terry Pratchett combinată cu sensibilitatea vizuală a lui Tim Burton, dar cu un glas propriu, mult mai cinic și mai analitic. În contextul operei sale, acest prim volum din Johannes Cabal the Necromancer stabilește temele recurente ale seriei — obsesia pentru depășirea morții și cinismul ca mecanism de supraviețuire — pe care le vom regăsi evoluând în Johannes Cabal the Detective sau The Fear Institute. Howard reușește să facă din necro-mancie o meserie aproape onestă, transformând o premisă întunecată într-o aventură intelectuală plină de sarcasm.