Joan of Arc: Faber & Faber

În primăvara anului 1429, o fată de la țară, analfabetă și fără experiență militară, pătrundea în curtea Franței susținând că aude voci divine. Misterul care o înconjoară pe fecioara din Domrémy nu rezidă doar în natura acestor viziuni, ci în modul în care a reușit să convingă prinți și soldați să o urmeze într-un conflict care părea pierdut. Descoperim aici o abordare radical diferită a Helen Castor: în loc să privească înapoi prin lentila sanctificării, ea ne proiectează direct în haosul secolului al XV-lea, unde viitorul era incert și periculos. Apreciem modul în care autoarea refuză să o trateze pe Ioana ca pe o icoană distantă, prezentându-ne în schimb o femeie care navighează printre îndoieli, credință și brutalitatea unui război civil devastator. Abordarea jurnalistică și riguroasă evocă stilul din The Maid and the Queen, dar perspectiva lui Castor diferă prin concentrarea pe contextul politic francez intern, nu doar pe legendele hagiografice. În Joan of Arc, ritmul este alert, aproape cinematic, reușind să transforme documentele istorice într-o narațiune vibrantă despre putere și sacrificiu. Această lucrare continuă explorarea autorității feminine începută de Castor în She-Wolves și Elizabeth I, însă aici miza este mai înaltă, pendulând între erezie și sfințenie. Este o istorie „trăită” în prezentul personajelor sale, unde misticismul se lovește frontal de pragmatismul politic al epocii medievale.