Jenny Browne

Observăm o lacună persistentă în literatura poetică contemporană în ceea ce privește articularea unei perspective care să evite atât paralizia în fața dezastrului, cât și discursul apocaliptic facil. Volumul Jenny Browne vine să completeze acest spațiu, oferind o sinteză între introspecția personală și realitatea brutală a unei planete a cărei ospitalitate se degradează rapid. Suntem de părere că structura acestui volum — care reunește poezii noi cu o selecție reprezentativă din opera anterioară — permite cititorului să urmărească evoluția autoarei de la meditații asupra cotidianului și a scrisorilor către străini, spre o conștiință ecologică acută. Apreciem modul în care Jenny Browne negociază trecutul pentru a reimagina locul omului într-un viitor incert, folosind peisaje extreme ca fundal pentru întrebări fundamentale despre direcția umanității. Volumul este comparabil cu The Mouth of Earth de Sarah P Strong în rigurozitatea cu care tratează transformarea irevocabilă a lumii, dar actualizat pentru contextul specific al crizei climatice actuale, dincolo de referințele istorice la Dust Bowl. Față de lucrarea sa anterioară, Texas, Being, unde explorarea era fixată în geografia brutală a statului Texas, acest nou volum extinde orizontul cartografic spre teritorii necunoscute și stări de spirit universale. Ritmul este unul al „impulsurilor care însuflețesc spiritul”, după cum notează Naomi Shihab Nye în introducere, menținând o fidelitate constantă față de stranietatea existenței.