Into the Unbeing Volume 2

Ne-a atras atenția modul în care Into the Unbeing Volume 2 reușește să escaladeze tensiunea biologică, amintind de The Sea Hides its Dead prin atmosfera de izolare și forțarea unor academicieni să înfrunte orori eldritch, dar se diferențiază printr-o estetică vizuală mult mai abstractă și o miză ecologică profundă. Subliniem că acest al doilea volum transformă expediția eșuată a echipei S.I.N.E.W. dintr-o misiune de supraviețuire într-o călătorie psihedelică prin măruntaiele unei entități colosale. Reținem prezența personajului „The Stranger”, un explorator britanic din secolul al XIX-lea care promite salvarea, dar a cărui existență în interiorul acestui cadavru malevolent ridică întrebări tulburătoare despre natura timpului și a realității.

În contextul operei sale, Zac Thompson continuă explorarea fragilității umane în fața necunoscutului, temă prezentă și în Into the Unbeing Volume 1 sau în izolarea înghețată din Blow Away. Dacă în Undone By Blood autorul se concentra pe o răzbunare viscerală în stil western, aici abordarea este mult mai cerebrală și orientată spre horror-ul corporal (body horror). Stilul artistic al lui Hayden Sherman este cel care ancorează narațiunea: peisajele imposibile și biologia în continuă schimbare a personajelor sunt redate prin linii tăioase și o paletă cromatică ce accentuează sentimentul de „sublim” terifiant. Ritmul este unul alert, capitolele funcționând ca niște trepte spre o revelație finală care, deși oferă răspunsuri, nu aduce niciun confort cititorului.