Imagining the Divine

Evoluția recentă a studiilor religioase marchează o distanțare critică de modelele eurocentrice, post-reformiste, care au prioritizat scriptura în detrimentul reprezentării vizuale. Remarcăm cum Imagining the Divine cristalizează această schimbare de perspectivă, propunând o analiză a antichității târzii (c. 200–1000 d.Hr.) în care obiectul de artă nu este doar un accesoriu al textului, ci un purtător autonom de semnificație sacră. Această abordare este esențială pentru a înțelege transformările iconografice profunde care au avut loc simultan în tradiții diverse, de la budism și hinduism până la religiile imperiului roman și islamul timpuriu. Subliniem rigoarea cu care editorii Jaś Elsner și Rachel Wood structurează dialogul între arheologie și istoria artei. Lucrarea extinde cadrul propus de Empires of Faith in Late Antiquity cu date noi din regiuni care depășesc granițele clasice ale bazinului mediteranean, ajungând până în India. Dacă în Articulating Resistance under the Roman Empire, Elsner se concentra pe strategiile de identitate culturală sub dominație politică, volumul de față mută accentul pe capacitatea intrinsecă a obiectelor de a formaliza noi comportamente religioase. Credem că forța acestui volum rezidă în capacitatea de a demonta prejudecata că religia este un fenomen „stubbornly textual”. Față de lucrări cu un spectru teoretic mai larg, precum The Oxford Handbook of Religion and the Arts, care oferă o panoramă estetică generală, Imagining the Divine se ancorează în materialitatea specifică a perioadei 200-1000 d.Hr. Structura sa interdisciplinară invită la o reevaluare a modului în care spațiul sacru și iconografia au fost negociate într-o lume globalizată avant la lettre.