I Want My Daddy

Evoluția literaturii de specialitate dedicate asistenței sociale a trecut, în ultimele decenii, de la rapoarte clinice rigide la narațiuni profund umane care documentează trauma din perspectiva celor care oferă îngrijire directă. În volumul I Want My Daddy, Casey Watson explorează mecanismele de supraviețuire psihologică ale unui copil de doar cinci ani, Ethan, smuls dintr-un mediu marcat de abuz domestic și consum de substanțe. Subliniem modul în care autoarea reușește să traducă manifestările de furie și coșmarurile nocturne ale băiatului nu ca simple probleme de comportament, ci ca un limbaj al doliului și al confuziei extreme.

Lucrarea extinde cadrul propus de Runaway Girl cu date noi din realitatea dură a sistemului de plasament britanic, unde istoricul familial se intersectează adesea cu experiența personală a asistentului social. Dacă în Runaway Girl accentul cădea pe tăcerea și lipsa de antecedente a unei adolescente, aici Casey Watson se confruntă cu o revelație tulburătoare: recunoașterea tatălui deținut al lui Ethan, fapt ce adaugă un strat de complexitate etică și emoțională cazului. Observăm o structură narativă care alternează între momentele de criză domestică și procesul lent de reconstrucție a încrederii.

Reținem precizia cu care sunt descrise intervențiile pedagogice și emoționale necesare pentru a stabiliza un minor care a fost martor la degradarea propriei familii. Spre deosebire de alte titluri care tratează reziliența infantilă, I Want My Daddy nu evită să prezinte eșecurile sistemice și dificultatea de a separa imaginea idealizată a părintelui de realitatea violentă a acestuia. Este o analiză onestă a modului în care trauma transgenerațională modelează destinul celor mai vulnerabili membri ai societății, oferită de o editură de prestigiu precum HarperCollins Publishers.