I'll Find You

Tradusă din limba engleză, această lucrare păstrează tensiunea clinică a originalului, unde jargonul medical și mediul steril al spitalului devin fundalul unei incertitudini paralizante. Reținem o premisă care exploatează una dintre cele mai mari temeri umane: pierderea încrederii în propriile simțuri. Emily Jacobs, asistentă medicală, se trezește după o intervenție minoră și vede un medic încercând disperat să salveze pacienta din patul vecin. Dimineața, totul este negat. Patul este gol. Personalul insistă că a fost un coșmar post-operator. Subliniem modul în care Liz Lawler construiește paranoia într-un spațiu care ar trebui să ofere siguranță. Stilul are ceva din proza semnată de Lisa Jewell în I Found You, fără să fie o imitație — Lawler se concentrează mult mai agresiv pe vulnerabilitatea fizică și pe autoritatea instituțională care poate strivi individul. Credem că forța narațiunii rezidă în dilema constantă: este Emily victima unei mușamalizări sau propria minte o trădează din cauza unui trecut traumatic? Descoperirea unei brățări transformă bănuiala în obsesie. Ritmul este sacadat, alert. Capitolele sunt scurte. Tensiunea crește pe măsură ce Emily realizează că aceia cu care lucrează cot la cot ar putea ascunde secrete fatale. Comparând cu He Will Find You de Diane Jeffrey, ambele romane folosesc motivul căutării unei persoane pe care nimeni altcineva nu o recunoaște, însă Lawler plasează totul sub lumina rece și necruțătoare a unui spital unde adevărul este mai greu de găsit decât un diagnostic rar.