I, Eliza Hamilton

La o primă vedere, I, Eliza Hamilton pare a fi doar o cronică romantică despre soția devotată a unuia dintre părinții fondatori ai Statelor Unite. Însă, pe măsură ce parcurgem paginile scrise de Susan Holloway Scott, descoperim o explorare profundă a rezilienței feminine și a puterii politice exercitate din umbră. Găsim în această carte o perspectivă care refuză să o lase pe Elizabeth Schuyler în plan secund, transformând-o dintr-o simplă martoră a istoriei într-un arhitect al acesteia. Romanul ne poartă de la balurile din Albany și corturile de campanie ale lui George Washington, până în saloanele sofisticate din New York, unde Eliza nu doar că administrează o familie numeroasă, dar devine și confidenta și editorul neoficial al scrierilor politice ale lui Alexander.

Stilul evocativ al autoarei amintește de My Dear Hamilton prin atenția acordată contextului revoluționar și atmosferei de epocă, dar se diferențiază prin accentul pus pe maturitatea personajului și pe deceniile de solitudine activă de după duelul fatal al soțului ei. Dacă în lucrări anterioare precum The Secret Wife of Aaron Burr sau The King's Favorite, Susan Holloway Scott se concentra pe femei care navigau marginea societății sau budoarele regale, aici ea abordează o figură centrală a aristocrației americane timpurii. Reținem finețea cu care este tratat contrastul dintre grația publică a Elizei și zbuciumul interior provocat de trădări și scandaluri publice. Este un roman de o factură clasică, scris în limba engleză, unde ritmul narativ oglindește transformarea unei tinere idealiste într-o matroană de o forță indomabilă, dedicată conservării unei moșteniri care, fără ea, ar fi arătat cu totul altfel.