I Can See in the Dark

Simțiți o neliniște surdă. Pași grei răsună în hol. Poliția intră fără să bată. În I Can See in the Dark, atmosfera se instalează instantaneu: o claustrofobie morală care vă va tăia respirația. Riktor, protagonistul nostru, privește cum autoritatea îi invadează spațiul. El știe că este vinovat. Poartă în suflet povara unei fapte atroce, ascunsă sub vălul normalității. Dar ironia este brutală. Când cătușele se închid, acuzația este pentru o crimă pe care nu a săvârșit-o. Observăm aici măiestria cu care Karin Fossum construiește un personaj respingător, dar fascinant prin onestitatea sa întunecată. Ca și în The Murder Of Harriet Krohn, Karin Fossum explorează anatomia vinovăției și fragilitatea minții umane, dar dintr-o perspectivă mult mai izolată, renunțând la structura clasică de investigație în favoarea unui portret psihologic visceral. Dacă în lucrări precum In the Darkness sau Bad Intentions accentul cădea pe echipa de detectivi a lui Sejer, aici suntem singuri cu Riktor. Recomandăm acest roman pentru ritmul său sacadat și pentru felul în care răstoarnă conceptul de justiție. Este o cursă contracronometru în care personajul trebuie să își demonstreze nevinovăția fără a-și deconspira adevărata natură. Considerăm că forța acestei cărți stă tocmai în vocea narativă — un „humdinger”, așa cum o descrie critica internațională — care vă va bântui mult timp după ce veți închide volumul.