Brottman, M: Hyena

Observăm în ultimii ani o tendință fascinantă în literatura de popularizare a științei: reabilitarea speciilor pe care istoria și folclorul le-au transformat în paria. În acest context, Hyena de Mikita Brottman nu este doar o monografie zoologică, ci o incursiune culturală necesară în apărarea unuia dintre cele mai defăimate mamifere de pe planetă. Ne-a atras atenția modul în care autoarea demontează mitul hienelor drept „șarlatani” ai regnului animal, demonstrând, în schimb, complexitatea lor socială și inteligența remarcabilă.

Complementar lucrării Humans and Hyenas de Keith Somerville, unde accentul cade pe interacțiunea ecologică și conservare, volumul lui Brottman explorează mai profund dimensiunea simbolică. Dacă Somerville oferă o perspectivă realistă asupra hienelor ca vânători de succes, Brottman ne arată cum au devenit acestea surse de talismane magice în imperiile grec și roman, fiind folosite pentru orice, de la alungarea răului la promovarea fertilității.

Structura cărții este extrem de bine gândită, pornind de la datele evolutive și distribuția geografică, pentru a ajunge la reprezentările din ficțiunea modernă. Merită menționat capitolul dedicat „reputației proaste”, unde sunt analizate critic producții precum „The Lion King”, care au cimentat imaginea hienei drept clovn sau mercenar laș. Cele 100 de ilustrații incluse transformă lectura într-o experiență vizuală, oferind o contrapondere estetică la prejudecățile vechi de secole. Este o lucrare care ne invită să privim dincolo de tabuuri și să recunoaștem noblețea unei specii care și-a câștigat pe merit locul în panteonul animal.