Hurdy Gurdy

Ne aflăm în anul Domnului 1349, o epocă în care umbra Morții Negre se întinde necruțătoare peste regatul Angliei, iar tânărul Diggory, un novice de doar șaisprezece ani, se trezește scos din siguranța mănăstirii Whye pentru a înfrunta o forță pe care nu o înțelege. Notăm cu interes modul în care Christopher Wilson construiește o punte între ignoranța medievală și fragilitatea umană universală, folosind vocea unui adolescent care a cunoscut doar zidurile Ordinului Sfântului Odo. Subliniem faptul că nu este doar o cronică a suferinței, ci o explorare plină de umor negru a „modei” medicale din secolul al XIV-lea, unde remediile spirituale se ciocnesc brutal cu simptomele inexplicabile ale ciumei. Reținem o perspectivă istorică vibrantă, unde ritmul narațiunii este dictat de avansul insidios al bolii și de încercările stângace ale medicinii de epocă de a-i ține piept. Hurdy Gurdy are forța narativă a lui Adam Kay combinată cu sensibilitatea lui Frank Huyler — dar cu un glas propriu, mult mai arhaic și totodată surprinzător de actual. Dacă în Undoctored observăm absurdul sistemului medical modern, Christopher Wilson ne proiectează într-un trecut unde granița dintre miracol și malpraxis era aproape inexistentă. Stilul este unul alert, cinematic, reușind să transforme un decor claustrofobic într-o scenă a rezilienței umane, totul sub semnul unei ironii fine despre cât de puțin s-au schimbat, în esență, reacțiile noastre în fața necunoscutului.