How to Train a Train

Începem prin a remarca măiestria lui John Rocco, a cărui tehnică de colorare digitală conferă locomotivelor o personalitate aproape umană. Stilul său artistic reușește să transforme tonele de fier în creaturi jucăușe, ale căror expresii faciale ghidează micul cititor prin procesul imaginar de „îmblânzire”. Observăm cum ilustrațiile nu sunt doar un acompaniament, ci motorul care face această premisă absurdă să devină credibilă: aburul, roțile dințate și funinginea sunt redate cu o textură atât de bogată, încât aproape poți simți mirosul de cărbune încins.

Suntem de părere că farmecul acestei cărți rezidă în structura sa de manual practic. În loc să prezinte o simplă poveste, How to Train a Train se adresează direct copiilor care preferă zgomotul unei sirene de tren în locul sunetelor scoase de un porcușor de Guineea. Autorul Jason Carter Eaton construiește un univers în care locomotivele trăiesc în sălbăticie, trebuie ademenite cu combustibilul potrivit și învățate să execute trucuri, parodiind cu inteligență ghidurile clasice de dresaj canin sau felin. Tonul este unul cald, încurajând o prietenie de lungă durată între copil și pasiunea sa pentru inginerie.

Această abordare ne amintește de atmosfera din Steam Train, Dream Train de Sherri Duskey, dar cu o temă actuală și interactivă: responsabilitatea și grija față de un „animal de companie” mecanic. Dacă în alte volume, precum cele semnate de William Trombello, accentul cade pe latura tehnică și funcțională, aici suntem invitați într-o zonă de explorare emoțională, unde mecanismele complexe sunt tratate cu afecțiune. Ritmul este unul așezat, perfect pentru o lectură de seară care stimulează imaginația fără a sacrifica rigoarea vizuală.