How Religion Evolved: Explaining the Living Dead, Talking Idols, and Mesmerizing Monuments

În How Religion Evolved, Brian McVeigh abordează eșecul științei contemporane de a explica religia prin prisma unei perspective neuropsihologice radicale: teoria bicameralismului. Suntem de părere că lucrarea reușește să ofere un răspuns coerent unor enigme istorice, precum motivele pentru care lideri religioși ca Moise sau profeții Vechiului Testament susțineau că aud voci divine. Autorul extinde cadrul propus de The Origin of Consciousness in the Breakdown of the Bicameral Mind de Julian Jaynes, aducând date noi despre modul în care complexitatea politică și economică de la sfârșitul mileniului al II-lea î.Hr. a destabilizat statele guvernate de zei. Remarcăm structura riguroasă a volumului, organizat în trei părți ce urmăresc evoluția de la „lumea zeilor” la „tăcerea” acestora. În prima parte, McVeigh analizează adaptarea socială prin voci și viziuni divine, în timp ce a doua parte explorează manifestările fizice ale acestei mentalități: orașele ca domenii ale zeilor, templele ca stații de transmisie a comenzilor divine și idolii vorbitori. Spre deosebire de Minds and Gods de Todd Tremlin, care se concentrează pe structurile comune ale gândirii, McVeigh pune accentul pe o schimbare istorică și biologică concretă: trecerea de la emisfera dreaptă (sursa „vocilor”) la controlul emisferei stângi. Această interiorizare a experienței spirituale a pus bazele marilor religii și filozofii din India, China și Grecia. Stilul este unul academic, dar accesibil, oferind o perspectivă fascinantă asupra modului în care arhitectura mortuară monumentală și zeii-regi au servit drept instrumente de control social înainte de apariția conștiinței moderne.