Homeland

Descoperim în Homeland o Americă ce pare decupată dintr-o ficțiune distopică, deși fiecare cadru surprins de Nina Berman aparține realității imediate. Putem afirma că acest album transformă peisajul cotidian al „heartland-ului” american într-o scenă de performance art orchestrată de stat, unde paranoia și patriotismul se contopesc în culori technicolor extrem de saturate. Privitorul este invitat să observe dincolo de estetica vibrantă, acolo unde familii obișnuite de la periferie își procură pastile anti-nucleare, iar copiii sunt atrași în spectacole de recrutare care îi pregătesc pentru rolul de combatanți. Considerăm că forța acestui volum rezidă în capacitatea de a documenta militarizarea vieții civile fără a apela la clișeele jurnalismului de front. Pe raftul de artă, alături de Devour the Land de Makeda Best, acest album se distinge prin focalizarea pe impactul psihologic și cultural al „războiului împotriva terorii” asupra identității domestice, mai degrabă decât pe transformările fizice ale mediului. Nina Berman continuă aici explorarea începută în Purple Hearts; dacă în lucrarea anterioară se concentra pe rănile vizibile ale veteranilor, în Homeland ea investighează cicatricile invizibile ale unei societăți obsedate de securitate și mesianism militar. Tonul este unul de o intensitate aproape hipnotică, punctat de eseul semnat de Michael Shaw, care oferă cheia de citire a acestor imagini într-o epocă a declinului imperial. Este o experiență vizuală care te obligă să procesezi disonanța dintre confortul suburban și retorica militaristă.