Hinatsugimura

Ritmul lecturii în Hinatsugimura este unul stratificat, care pornește de la curiozitatea unei explorări urbane și accelerează brutal spre o teroare viscerală. Apreciem felul în care autorul Aki Shimizu construiește suspansul în jurul ruinelor unui sat de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, transformând izolarea montană și lipsa semnalului telefonic în instrumente clasice, dar extrem de eficiente, ale genului horror. Subliniem calitatea ediției Hardback de la Yen Press, care pune în valoare detaliile grafice meticuloase necesare pentru a reda atmosfera opresivă a conacului în care se refugiază studenții.

Stilul are ceva din proza neliniștitoare a lui Kazuo Umezz în Drifting Classroom: Perfect Edition, Vol. 1, fără să fie o imitație — în timp ce Umezz mizează pe o demență colectivă într-un peisaj dezolant, Aki Shimizu păstrează o ancoră în realitatea istorică a ruinelor, oferind o perspectivă mai intimă asupra sorții cumplite care îi așteaptă pe protagoniști. Această lucrare confirmă afinitatea autorului pentru estetica macabră, explorată anterior și în antologia Betwixt (unde a colaborat indirect prin contextul editorial cu maeștri precum Junji Ito). Dacă în lucrările anterioare accentul cădea pe diversitatea formelor de groază, aici Aki Shimizu demonstrează o stăpânire remarcabilă a unității de loc și timp, livrând un roman grafic în limba engleză care omagiază tradiția manga de supraviețuire.