Hemingway in Love

Iunie 1961. Într-o rezervă a spitalului St. Mary, un bărbat a cărui viață a devenit sinonimă cu aventura și forța brută îi șoptește prietenului său cele mai adânci regrete. Nu mai este „Papa” cel invincibil, ci un Ernest Hemingway vulnerabil, aflat la marginea prăpastiei. Ceea ce diferențiază Hemingway in Love de alte biografii monumentale este tocmai această perspectivă post-factum: nu este o cronică a succesului, ci o confesiune despre pierdere, scrisă aproape în totalitate prin vocea scriitorului, recuperată din notele lui A. E. Hotchner.

Suntem de părere că această lucrare funcționează ca o piesă de puzzle lipsă, oferind o claritate dureroasă asupra motivului pentru care prima soție, Hadley, a rămas marea sa iubire pierdută. Dacă în Paris Without End de Gioia Diliberto asistăm la idila lor boemă din anii '20, în volumul de față vedem ecoul acelei iubiri după patru decenii de zbucium. Pe același raft cu Mrs. Hemingway, dar cu un accent pe remușcarea masculină și pe modul în care fiecare femeie din viața sa a lăsat o urmă în personajele literare pe care le-a creat, Hemingway in Love demitizează figura autorului.

Apreciem ritmul confesiv al cărții, care alternează între scene cinematografice — cum ar fi Hemingway ieșind dintr-un accident de avion în savana africană cu o sticlă de gin în mână — și momente de o onestitate brutală despre impotență și eșec emoțional. Este un portret nuanțat, publicat de Pan Macmillan, care transformă legenda într-un om măcinat de dorul de a fi fost mai bun cu cei pe care i-a iubit.