Happiness 10

Stilul vizual al lui Shuzo Oshimi se distinge printr-o capacitate rară de a reda neliniștea pură și fragilitatea psihologică prin linii fine și un contrast visceral între lumină și umbră. În acest volum final al seriei Happiness, suntem de părere că autorul atinge un punct culminant al explorării sale asupra condiției umane deghizate în supranatural. După un salt temporal de zece ani, Happiness 10 ne aduce în fața deznodământului sângeros dintre Makoto și Sakurane, transformând o poveste despre monștri într-o meditație profundă despre eternitate și consecințele traumei. Considerăm că forța narativă a lui NisiOisiN în explorarea bizarului, combinată cu sensibilitatea psihologică din I Had That Same Dream Again de Yoru Sumino, se regăsesc aici, dar cu acel glas propriu, mult mai întunecat și melancolic, specific lui Oshimi. Dacă în The Flowers of Evil sau în Blood on the Tracks autorul se concentra pe toxicitatea relațiilor de familie și a adolescenței, în acest volum final el extinde perspectiva asupra impactului pe care dispariția sau transformarea unui individ o are asupra celor dragi, de la mama lui Makoto până la tânăra Gosho. Ritmul este unul contemplativ, deși presărat cu momente de violență grafică necesară, oferind o încheiere sofisticată unei povești de tip coming-of-age care refuză clișeele genului.