Hanging on to Max

Suntem de părere că literatura pentru tineri are rareori curajul de a pune în lumină perspectiva tatălui adolescent, motiv pentru care Hanging on to Max reprezintă o lectură esențială și onestă. Deși este o carte de sine stătătoare, ea aduce o abordare proaspătă în categoria ficțiunii despre familie, mutând accentul de pe drama sarcinii pe realitatea cotidiană a creșterii unui copil de către un tânăr de 17 ani. Îl cunoaștem pe Sam Pettigrew în ultimul său an de liceu, un moment în care planurile sale pentru viitor sunt înlocuite brusc de geanta pentru scutece și responsabilități copleșitoare.

Textul scris de Margaret Bechard ne-a impresionat prin realismul său lipsit de artificii. Nu este o poveste romanțată; Sam se luptă cu izolarea, cu presiunea de a demonstra tatălui său că este capabil și cu dificultatea de a menține o viață socială la un liceu alternativ. Copiii și adolescenții care au iubit Slam de Nick Hornby vor găsi aici aceeași explorare a maturizării forțate prin paternitate, însă într-un context mult mai pragmatic și emoționant. În timp ce în The First Part Last de Angela Johnson vedem impactul știrii unei sarcini, în Hanging on to Max trăim alături de protagonist efortul fizic și psihic de a fi singurul sprijin pentru un bebeluș.

Stilul narativ este direct, reflectând oboseala și determinarea lui Sam, oferind o perspectivă rară asupra modului în care un băiat învață să devină bărbat prin prisma grijii față de altcineva. Este o poveste despre limitele rezilienței umane și despre momentele în care „cel mai bun efort” s-ar putea să nu fie de ajuns, provocând cititorul la o reflecție profundă despre responsabilitate.