Handmaid''s Tale

La o primă vedere, The Handmaid's Tale pare a fi o proiecție speculativă despre un viitor îndepărtat, însă cititorul descoperă cu neliniște o anatomie a prezentului, în care tendințe sociale reale sunt împinse către concluzia lor logică și brutală. Apreciem modul în care Margaret Atwood construiește Republica Gilead nu prin elemente de science-fiction clasic, ci prin exacerbarea intoleranței religioase și a controlului asupra corpului feminin. Găsim în această narațiune o voce feminină, cea a lui Offred, care reușește să păstreze o luciditate tăioasă în mijlocul unei realități absurde unde identitatea este redusă la funcția biologică. Remarcăm structura fragmentară a amintirilor protagonistei, o tehnică ce subliniază fragilitatea libertății. Cei care au parcurs The Testaments de Margaret Atwood vor fi pregătiți pentru rigoarea morală a acestui univers, însă vor descoperi în acest prim volum o atmosferă mult mai claustrofobă și intimă. Față de abordările mitologice din Hag-Seed sau complexitatea narativă din The Blind Assassin, acest roman reprezintă chintesența stilului lui Atwood: o proză precisă, rece, dar capabilă de momente de o tandrețe sfâșietoare. Este o satiră politică necruțătoare care, asemenea distopiei lui Orwell, transformă limbajul într-un instrument de putere și rezistență.