Grass for My Pillow

Analizăm în acest roman de debut al lui Saiichi Maruya studiile de caz psihologice ale indivizilor care au ales marginalizarea socială în locul conformismului militar. Grass for My Pillow nu este doar o cronică a anilor de război, ci o investigație asupra modului în care trecutul revine să ceară socoteală în prezentul aparent stabil al Japoniei postbelice. Remarcăm structura duală a narațiunii: pe de o parte, supraviețuirea lui Shokichi Hamada ca vânzător ambulant itinerant sub numele de Sugiura, iar pe de altă parte, viața sa anostă de funcționar universitar din 1965, a cărui existență este amenințată de demascarea unui secret vechi de două decenii.

Putem afirma că stilul lui Maruya este unul de o precizie chirurgicală, evitând sentimentalismul în favoarea unei analize reci a tabuului. Autorul reușește să pună în discuție noțiunea de patriotism într-o societate care, chiar și la douăzeci de ani după conflict, privește dezertarea sau obiecția de conștiință ca pe o pată indelebilă. Această ediție în limba engleză, oferită de Columbia University Press, păstrează nuanțele critice ale textului original din 1966, oferind o perspectivă rară asupra dizidenței interne japoneze.

Comparativ cu alte lucrări din domeniu, Grass for My Pillow acoperă aceeași arie tematică a dilemelor morale ca și War and Conscience in Japan de Nambara Shigeru, dar cu o abordare mult mai axată pe ficțiunea psihologică și pe impactul social cotidian, spre deosebire de natura memorialistică sau academică a scrierilor lui Nambara. În timp ce Unhappy Soldier de David M. Rosenfeld analizează figura soldatului comun prin prisma scrierilor lui Hino Ashihei, Maruya alege să exploreze „umbra” acestui soldat: cel care a refuzat să existe pentru stat, alegând o viață de „iarbă pentru pernă”.