Grandmothers

În Anglia contemporană, unde rolurile sociale par adesea predefinite, Grandmothers de Salley Vickers deschide o fereastră către spațiile private, uneori subversive, ale maturității târzii. Alegerea acestui cadru temporal și spațial nu este întâmplătoare; suntem de părere că autoarea reușește să transforme locuri aparent banale — o grădină, o bibliotecă sau o colibă izolată — în adevărate sanctuare ale memoriei și transmiterii de valori. Remarcăm modul în care Vickers refuză portretul clasic al bunicii blânde, oferindu-ne în schimb trei figuri complexe: Nan, poeta premiată care își învață nepotul arta disimulării; Blanche, care își îneacă izolarea în gesturi rebele; și Minna, a cărei pasiune pentru lectură devine un refugiu împărtășit.

Cei care au parcurs Grace and Mary de Melvyn Bragg vor fi pregătiți pentru profunzimea elegiacă cu care Salley Vickers tratează legătura dintre generații, însă Grandmothers aduce o notă mai tăioasă, aproape clinică, datorată background-ului autoarei în psihoterapie. Dacă în The Librarian exploram impactul social al cărților într-o comunitate mică, aici atenția se mută pe micro-universul familiei și pe modul în care trecutul ne modelează până în ultimele clipe. Stilul este precis, lipsit de sentimentalism excesiv, dar încărcat de o tandrețe lucidă. Considerăm că forța acestui roman rezidă în capacitatea de a arăta că învățarea și schimbarea nu se opresc odată cu vârsta, ci capătă noi nuanțe de curaj.