Graham Greene: The Last Interview: And Other Conversations

Dacă Ernest Hemingway a definit masculinitatea literară prin acțiune și forță, Graham Greene a sculptat-o în umbrele ambiguității morale și ale eșecului spiritual. Ne aflăm la Antibes, în sudul Franței, cu doar șase luni înainte de finalul parcursului său în 1991. În acest decor mediteranean, descoperim un titan al literaturii secolului XX care, deși nu a primit niciodată distincția de la Stockholm, discută cu o onestitate tăioasă despre credință, politică și propria moarte. Graham Greene: The Last Interview nu este doar o transcriere, ci o scenă finală în care autorul își dă jos masca de faimos „agnostic catolic”.

Apreciem în acest volum structura care alternează între prospețimea ultimelor sale gânduri și profunzimea interviurilor de arhivă, precum celebrul profil din Spectator. Găsim aici o punte între romanele sale de suspans, precum The Ministry of Fear sau The Third Man and Other Stories, și lucrările sale profund interioare. Dacă în Brighton Rock sau The End of the Affair Greene explora tensiunea dintre păcat și mântuire prin ficțiune, în aceste conversații el explică mecanismele din spatele acestor „obsesii recurente”.

Pe același raft cu Conversations with Graham Greene, acest volum se distinge prin caracterul său compact și nuanța de rămas-bun. În timp ce alte antologii de interviuri încearcă o acoperire enciclopedică, Graham Greene: The Last Interview pune accentul pe dimensiunea umană, oferind o perspectivă intimă asupra unui autor care a trăit mereu la granița dintre divertisment și literatură înaltă. Ritmul este confesiv, iar tonul, deși melancolic pe alocuri, păstrează vigoarea intelectuală a unui jurnalist de cursă lungă.