Gonzalez, R: Crossing Vines

Sub arșița necruțătoare a Californiei de Sud, soarele nu este o sursă de lumină, ci un punct întunecat care dictează ritmul unei supraviețuiri la limită. Prima imagine pe care ne-o propune Rigoberto González în Crossing Vines este cea a muncitorilor migranți aplecați peste vița-de-vie, într-o zi de lucru care pare să nu se mai sfârșească. Reținem aici o cronică a truditorilor anonimi, cărora autorul le redă chipul și vocea, transformând munca monotonă și istovitoare într-o experiență viscerală, marcată de mirosuri grele, praf și degete crăpate. Structura romanului este una compactă, concentrând întreaga tensiune a unor destine interconectate în doar câteva ore de lumină solară. Ritmul narativ amintește de Helena Maria Viramontes în Under the Feet of Jesus, unde fragilitatea umană este pusă în contrast cu asprimea peisajului agricol, dar structura lui Rigoberto González se distinge printr-o densitate aproape poetică a brutalității. Nu este doar o poveste despre exploatare, ci și un studiu asupra modului în care violența și solidaritatea coexistă sub presiunea injustiției economice. Poziționând Crossing Vines în contextul operei sale, observăm o continuitate a temelor identitare explorate și în Trees Dream of Water. Dacă în poezia sa autorul caută urmele strămoșilor în absența documentelor scrise, aici el documentează prezentul imediat și dureros al comunității chicano. Merită menționat că acest volum, distins cu premiul IndieFab, reușește să recupereze tradiția literară a lui Tomas Rivera, integrând nostalgia pentru rădăcinile mexicane într-o realitate unde rasismul și corupția sunt la fel de prezente ca aerul fierbinte al amiezii.