Going to the Dogs

Tradusă din limba engleză, această lucrare reușește să păstreze aciditatea și ritmul sacadat al originalului, oferind cititorului român o experiență care nu pierde nimic din ironia britanică a autorului. Remarcăm imediat că Going to the Dogs nu este un roman polițist clasic de tip „whodunnit”. Premisa este tensionată: detectivul Duffy este smuls din confortul urban al Londrei și aruncat într-un conac rural unde regulile sunt dictate de aparențe. O crimă ciudată. O casă plină de suspecți. Vic Crowther, cel care solicită ajutorul, pare să ascundă motive sinistre. Soția lui, fost model, știe mai multe decât declară. Simțim presiunea timpului și a spațiului închis. Dacă Murder in the Village de L Cutts v-a captivat prin atmosfera unei comunități mici unde toată lumea se supraveghează, această carte extinde experiența în direcția umorului negru și a ambiguității morale. Credem că Dan Kavanagh rafinează aici stilul început în Duffy și continuat în Fiddle City. Nu mai suntem în depozitele de la Heathrow, ci într-un decor rural înșelător. Ritmul este alert. Propozițiile sunt scurte, aproape ca niște sentințe. Subliniem modul în care autorul folosește identitatea fluidă a protagonistului pentru a naviga prin secretele unei clase sociale care se crede protejată de zidurile conacului. Este un roman polițist care refuză confortul soluțiilor simple.