Goblin

Descoperim în Goblin o confruntare subtilă între brutalitatea istoriei și fragilitatea mecanismelor de supraviețuire psihică. Tensiunea centrală a romanului se naște din conflictul dintre realitatea devastatoare a Londrei sub asediu și universul compensatoriu pe care protagonista, o tânără nonconformistă, îl construiește pentru a îndura traumele războiului. Ever Dundas nu scrie doar o cronică de epocă, ci investighează modul în care poveștile pe care ni le spunem ajung să ne definească identitatea decenii mai târziu, când Goblin revine în capitală în mijlocul haosului din 2011.

La intersecția dintre I, Coriander de Sally Gardner și The Marvelous Adventures of Gwendolyn Gray de B. A. Williamson, această carte combină realismul istoric întunecat cu o explorare profundă a imaginației ca formă de rezistență. Dacă în I, Coriander evadarea într-o lume fantastică este literală, în Goblin procesul este unul psihologic și identitar, mult mai ancorat în consecințele palpabile ale alegerilor personajului. Stilul evocativ amintește de senzorialitatea Angelei Carter, oferind o proză densă, unde fiecare detaliu al Londrei — de la adăposturile antiaeriene la străzile cuprinse de revolte — este filtrat printr-o sensibilitate aparte.

Poziționând acest debut în contextul operei sale, observăm germenii preocupărilor sociale pe care Ever Dundas le va rafina ulterior în HellSans. Dacă în HellSans autoarea folosește distopia pentru a satiriza tratamentul persoanelor cu dizabilități, în Goblin ea explorează marginalitatea prin ochii unei eroine care refuză să se conformeze normelor de gen și sociale ale timpului său. Este o lucrare despre memorie și despre prețul pe care îl plătim pentru a rămâne întregi într-o lume fracturată.