Gloucester Crescent: Me, My Dad and Other Grown-Ups

Reținem, dincolo de gardurile vii ale unei străzi curbe din Londra, imaginea unui copil care încearcă să urmărească aselenizarea într-o cameră ticsită de scriitori, alături de Alan Bennett. Gloucester Crescent nu este doar o adresă poștală, ci un microcosmos intelectual unde cotidianul se intersectează cu istoria culturală a Marii Britanii. William Miller ne invită în interiorul casei sale, oferindu-ne o perspectivă intimă asupra unei copilării petrecute la umbra unor figuri monumentale, precum tatăl său, Jonathan Miller. Remarcăm finețea cu care autorul reconstituie atmosfera anilor '60 și '70, de la repetițiile dramatice tensionate până la sfaturile neconvenționale primite de la soția filosofului A. J. Ayer.

Narativul amintește de This Boy de Alan Johnson prin intensitatea cu care reconstituie o epocă și prin efortul de a defini o identitate proprie într-un context social specific, deși Miller schimbă decorul de la clasa muncitoare la elita intelectuală din Camden Town. Spre deosebire de alte lucrări ale sale, cum este Richard Wright And The Library Card, unde se concentrează pe lupta istorică împotriva segregării, aici William Miller adoptă un ton mult mai personal și confesiv. Dacă în volumele sale dedicate istoriei maritime, precum Maritime Royalty, autorul manifestă o rigoare documentară pentru epoci apuse, în aceste memorii rigoarea se transformă în sensibilitate. Fotografiile alb-negru inserate în text funcționează ca niște ancore vizuale, transformând lectura într-o experiență cvasi-cinematografică. Este o poveste despre cum e să crești printre „oameni mari” care par să dețină toate răspunsurile, în timp ce tu însuți cauți doar să fii văzut.