Gleipnir 1

Atmosfera pe care Sun Takeda o construiește în Gleipnir 1 este una de o intensitate neliniștitoare, unde granița dintre uman și monstruos se șterge sub presiunea traumelor trecute. Încă de la primele pagini, reținem contrastul vizual puternic între banalitatea unei vieți de liceu și grotescul transformării lui Shuichi. Subliniem faptul că nu avem de-a face cu o simplă poveste cu super-eroi; transformarea protagonistului într-un animal de pluș gigant, dotat cu un revolver supradimensionat și un fermoar pe spate, servește drept metaforă pentru vulnerabilitate și pierderea controlului. Credem că forța acestui volum rezidă în dinamica psihologică dintre Shuichi și Claire. Spre deosebire de alte titluri din genul seinen, aici eroina este cea care deține controlul absolut, folosindu-l pe Shuichi ca pe un instrument, un „costum” viu, pentru a-și îndeplini misiunea sângeroasă de a-și găsi sora. Stilul grafic este detaliat și provocator, alternând între momente de acțiune viscerală și cadre care explorează natura „rușinoasă” a puterii lor. Ca și Black Torch, Vol. 1, Gleipnir 1 explorează simbioza dintre un tânăr obișnuit și o entitate supranaturală, dar dintr-o perspectivă mult mai întunecată și matură, unde compasiunea este înlocuită de necesitatea supraviețuirii și de obsesia răzbunării. Această lucrare pune bazele universului pe care Sun Takeda îl extinde în volumele ulterioare, precum Gleipnir 5 sau Gleipnir 8, menținând constant tonul subversiv care a transformat seria într-un succes internațional.