Given, Vol. 4: Given, cartea 4

În genul manga Boys' Love, puține titluri reușesc să echilibreze atât de fin pasiunea artistică și dezvoltarea psihologică a personajelor precum Given, Vol. 4. Această lucrare respectă convențiile genului prin explorarea relațiilor interpersonale complexe, dar le subversează prin ancorarea lor profundă într-o realitate tehnică a vieții de muzician. Considerăm că forța acestui volum rezidă în modul în care Natsuki Kizu mută reflectorul de pe cuplul central Mafuyu-Uenoyama către dinamica tensionată dintre membrii mai în vârstă ai trupei, Haruki și Akihiko.

Simțim presiunea tot mai mare pe care Haruki o resimte în fața geniului brut al colegilor săi mai tineri, o temă a imposturii care oferă o greutate emoțională rară. Ritmul narativ, deși centrat pe pregătirile pentru festival, amintește de sensibilitatea din Whisper Me a Love Song 7 de Eku Takeshima, însă Given se distinge printr-o melancolie mai matură și o structură ce pune accent pe tăcerile dintre acorduri. Dacă în volumele anterioare, precum Given, Vol. 1 sau Given, Vol. 2, accentul a căzut pe procesarea traumei prin voce, aici Natsuki Kizu explorează teama de stagnare și riscul de a te pierde în umbra celorlalți.

Stilul vizual rămâne curat, cu o atenție deosebită acordată expresiilor faciale și detaliilor instrumentelor muzicale, elemente ce amplifică realismul scenei indie rock japoneze. Este un volum de tranziție esențial care pregătește terenul pentru schimbările majore de dinamică din Given, Vol. 5 și restul seriei, demonstrând că, uneori, cele mai grele lupte nu se dau pe scenă, ci în sala de repetiții.