Gin Tama, Vol. 19

Pasionații de benzi desenate japoneze care caută o fuziune între istoria samurailor și absurdul science-fiction vor găsi în Gin Tama, Vol. 19 o demonstrație de umor subversiv. Observăm că Hideaki Sorachi continuă să deconstruiască mitul războinicului nobil, plasându-l pe Gintoki Sakata într-o lume în care extratereștrii nu au furat doar joburile localnicilor, ci și demnitatea unei întregi caste. În acest volum, atenția se mută asupra forțelor de ordine Shinsengumi, prezentând o listă hilară de motive pentru care viața de recrut este un coșmar: de la uniforme insuportabile pe timp de vară, până la săbii dotate cu MP3 player sau blestemate de spirite de otaku. Cine a apreciat dinamica grupurilor de războinici din Kaze Hikaru, Vol. 10 va recunoaște aici o parodie savuroasă a structurilor tradiționale Shogunate, însă acolo unde Taeko Watanabe mizează pe rigoare istorică și romantism, Sorachi alege haosul și auto-ironia. Stilul narativ este alert, fragmentat de gaguri vizuale și referințe metatextuale la cultura manga. Față de Gin Tama, Vol. 18, unde accentul cădea pe absurdul relațiilor interpersonale, volumul de față explorează mai profund intrigile politice interne, tratate, desigur, cu același cinism caracteristic. Considerăm că forța acestui volum rezidă în capacitatea de a menține relevanța temelor serioase — precum șomajul sau pierderea identității culturale — sub masca unei comedii de situație debordante.