Giants

Atmosfera din Giants ne trimite imediat cu gândul la Attack on Titan 01 de Hajime Isayama, deși accentul pus pe relația intimă dintre cei doi protagoniști orfani marchează o voce proprie în peisajul genului kaiju. În timp ce în alte titluri similare accentul cade pe supraviețuirea militară a speciei, Carlos Perez Valderrama și Miguel Valderrama aleg să exploreze modul în care ambiția personală poate deveni un monstru mai periculos decât creaturile colosale care au alungat omenirea în subteran. Subliniem faptul că acest volum reprezintă debutul fraților Valderrama pe piața americană de profil, aducând un stil vizual dinamic și proaspăt sub egida editurii Darkhorse.

Considerăm că structura narativă reușește să echilibreze spectacolul vizual al distrugerii cu o analiză psihologică a deciziilor care ne pecetluiesc destinul. Spre deosebire de abordarea din Godzilla: World of Monsters, unde accentul este pus pe confruntări între sindicate criminale și giganți, în Giants miza este pur umană. Ritmul este alert, specific unui roman grafic de 120 de pagini, iar ilustrațiile semnate de Miguel Valderrama reușesc să transmită atât claustrofobia vieții din catacombe, cât și grandoarea terifiantă a monștrilor de la suprafață. Reținem finețea cu care autorii folosesc un cadru post-apocaliptic clasic pentru a vorbi despre loialitate și trădare, transformând o poveste despre supraviețuire într-o parabolă modernă despre lăcomie.