Giant Days Vol. 12

Remarcăm cu încântare cum Giant Days Vol. 12 reușește să surprindă acea vulnerabilitate specifică pragului maturității, unde miza emoțională nu stă în salvări de lumi, ci în supraviețuirea prieteniilor în fața schimbărilor inevitabile. Descoperim aici un trio de neînlocuit — Esther, Susan și Daisy — care navighează prin haosul comic al vieții la Universitatea din Sheffield, de la rezolvarea unor „mistere” în magazine de benzi desenate până la teroarea pură de a învăța să conduci un automobil. Notăm cu interes modul în care John Allison echilibrează umorul exuberant cu momente de o onestitate tăioasă, cum este conversația dificilă a lui Ed despre viitorul relației sale, oferind profunzime acestui roman grafic. Atmosfera te trimite cu gândul la The Greatest Thing de Sarah Winifred Searle, prin modul în care explorează legăturile strânse formate în mediul educațional, deși stilul artistic vibrant al lui Max Sarin și ritmul narativ mult mai alert marchează o voce proprie, mult mai orientată spre comedie situațională. Această etapă a seriei se simte ca o evoluție firească față de tensiunile din Giant Days Vol. 9, unde mutarea și despărțirile începeau să lase urme; aici, personajele par să-și accepte excentricitățile, pregătind terenul pentru finalul universității pe care îl vom vedea în volumele următoare. Este o celebrare vizuală a prieteniei, susținută de un stil grafic expresiv care transformă fiecare micro-expresie într-o întreagă poveste.