Ghost Town

Notăm cu interes modul în care Jeff Young reușește să transforme o autobiografie urbană într-un act de rezistență culturală. Ceea ce diferențiază Ghost Town de alte cronici ale orașului Liverpool este refuzul autorului de a prezenta o istorie liniară sau idilică. În loc să livreze o simplă înșiruire de date, Young ne invită într-un spațiu populat de fantomele clădirilor dărâmate și ale comunităților dispersate, oferind o perspectivă viscerală și profund personală asupra pierderii identității urbane. Remarcăm o sensibilitate aparte în descrierea tranziției sale de la un simplu elev rebel la un artist format sub influența lui Kafka și a muzicii trupei The Fall. Autorul nu doar își amintește; el invocă spiritele barurilor de stridii și ale teatrelor de altădată, aruncând metaforic blesteme asupra dezvoltatorilor imobiliari care au „curățat” orașul de caracterul său brut. Stilul este fragmentat, oniric și încărcat de o melancolie care nu devine niciodată sentimentalism ieftin. Considerăm că forța acestei scrieri rezidă în capacitatea de a suprapune harta emoțională a copilăriei peste geografia fizică a unui port britanic în continuă schimbare. Pe același raft cu Real Liverpool de Niall Griffiths, Ghost Town împărtășește preocuparea pentru latura întunecată și marginală a orașului, dar cu un accent pe dimensiunea artistică și pe modul în care peisajul modelat de industrie a hrănit imaginația unui viitor scriitor. Dacă Griffiths analizează diviziunile de clasă și impactul politic, Young se concentrează pe „geometria” amintirii, transformând străzile lăturalnice în decoruri de o frumusețe stranie, aproape gotică.