Gaylord Phoenix

Remarcăm, încă de la primele cadre, o creatură care se naște dintr-un amestec de geometrie și dorință, pășind într-o lume unde carnea și spiritul nu sunt niciodată separate. Gaylord Phoenix nu este doar un roman grafic, ci o cartografiere vizuală a unei odisei interioare, redată într-o estetică bicromatică ce accentuează brutalitatea și delicatețea fiecărei transformări. Reținem fragilitatea protagonistului în încercarea sa de a-și găsi locul într-un univers marcat de conexiuni sexuale neașteptate și de o posesiune romantică ce frizează adesea violența senzorială. Spre deosebire de Lost Girls de Alan Moore, care explorează trezirea senzuală prin prisma unor personaje literare clasice într-un cadru istoric, opera lui Edie Fake abandonează structura narativă tradițională în favoarea unei suprarealități fluide. Dacă în The Pieces, autorul folosea metafora arhitecturală pentru a descrie tranziția și sănătatea mintală a corpurilor trans și non-binare, în acest volum premiat cu Ignatz, el extinde aceste teme într-o mitologie personală completă. Ritmul lecturii este unul contemplativ, deși scenele se succed cu o intensitate viscerală. Credem că forța acestei cărți rezidă tocmai în capacitatea de a transforma căutarea identității într-un spectacol vizual abstract, unde fiecare linie trasată de Edie Fake devine un organ sau o barieră în calea regăsirii de sine.