Francis, D: Whip Hand: Sid Halley

O căzătură de pe cal. Praful ridicat de copite. Philip Nore cunoaște gustul înfrângerii, dar și privirea tăioasă a antrenorilor furioși. În Francis, D: Reflex, prima imagine este una de o brutalitate mută: George Millace, un fotograf care se hrănea din eșecurile altora, este mort. Nimeni nu îl plânge. Totul pare un accident, până când liniștea funeraliilor este spartă de un jaf. Găsim în această carte o premisă care transformă un simplu jockey într-un detectiv improvizat, forțat de împrejurări să facă ordine în resturile unei vieți străine. Notăm cu interes cum Philip, el însuși fotograf amator, descoperă în arhiva lui Millace mai mult decât simple cadre ratate. Găsește dovezi. Găsește secrete care ard. Ritmul este sacadat, aproape ca un galop care refuză să încetinească. Cineva vrea acele pelicule. Cineva este dispus să ucidă din nou pentru a le recupera. Observăm o tensiune constantă între ceea ce se vede prin vizorul camerei și realitatea crudă din spatele pistelor de curse. Cititorul care a apreciat investigația metodică a unui artist din Francis, D: In the Frame va găsi aici aceeași legătură strânsă între artă și crimă — dar într-un context mult mai personal și mai periculos. Față de alte lucrări ale autorului, precum To the Hilt, unde protagonistul este un pustnic, aici Philip Nore este prins chiar în inima comunității hipice, un loc unde respectabilitatea este adesea doar o mască. Timpul expiră. Killierii se apropie. Philip trebuie să developeze adevărul înainte de a deveni el însuși următoarea victimă.