Fiamme: Supercoralli

Notăm cu interes cum György Dragomán reușește să transforme trauma pierderii și asprimea unui regim totalitar într-o narațiune vibrantă, unde granița dintre realitate și supranatural devine poroasă. În Fiamme, o urmărim pe Emma, o adolescentă de treisprezece ani a cărei lume se prăbușește după moartea părinților săi disidenți. Transferată de la orfelinat în grija unei bunici necunoscute, despre care satul șoptește că ar fi vrăjitoare, Emma descoperă o formă de libertate interioară prin intermediul magiei și al memoriei familiale. Găsim în această carte o structură narativă care împletește maturizarea biologică cu cea spirituală, totul pe fundalul unei societăți sufocate de supraveghere. Deși la o primă vedere Fiamme s-ar putea distanța de rigoarea științifică din Proofs from the Book de Martin Aigner, ambele volume explorează, în maniere fundamental diferite, căutarea unor adevăruri universale și a unei ordini ascunse în spatele aparențelor. Dacă lucrarea lui Aigner caută perfecțiunea în demonstrații matematice, György Dragomán caută acea „demonstrație” a rezilienței umane prin simboluri și ritualuri străvechi. Stilul este unul senzorial, în care descrierile ritualurilor cu făină sau prezența fantomei bunicului nu sunt simple artificii fantastice, ci mecanisme de supraviețuire emoțională. Ne-a atras atenția modul în care autorul folosește perspectiva Emmei pentru a ilustra cum regimurile politice se pot schimba, însă nevoia de apartenență și descoperirea propriului corp rămân constante universale. Este un roman despre puterea de a vedea dincolo de teroare, oferind o experiență de lectură intensă, tradusă în limba italiană cu o atenție deosebită pentru nuanțele lirice ale originalului.