Fabulous

Considerăm că volumul Fabulous ocupă un spațiu literar similar cu cel explorat de Angela Carter în The Bloody Chamber, fără a fi însă o imitație a stilului gotic al acesteia. Acolo unde Carter folosea senzualitatea și teroarea pentru a deconstrui basmele, Lucy Hughes-Hallett alege să ancoreze mitul în realitatea imediată și adesea brutală a Marii Britanii contemporane. Reținem finețea cu care autoarea translează figuri arhetipale în decoruri urbane: Maria Magdalena devine o lucrătoare sexuală, iar Orfeu este un muzician în vârstă care luptă cu demența și doliul. Această abordare amintește de realismul magic discret din Diving Belles de Lucy Wood, unde folclorul plutește la suprafața vieții de zi cu zi.

În contextul operei sale, Fabulous reprezintă o sinteză fascinantă între rigoarea istorică din Cleopatra și forța narativă din Peculiar Ground. Dacă în biografiile sale Hughes-Hallett analiza cum miturile istorice modelează percepția masculină, aici ea redă vocea „oamenilor obișnuiți” prinși în mecanismele unor legende vechi de milenii. Apreciem modul în care teme stringente precum traficul de persoane, eșecurile guvernamentale sau hărțuirea sexuală sunt tratate nu prin prisma reportajului, ci prin lentila distorsionată și poetică a fabulei. Stilul este unul de o erudiție sofisticată, alternând între observația socială tăioasă și momente de o frumusețe halucinantă, păstrând esența duală a miturilor originale — acea combinație unică de sublim și oroare.