Extinction

Ce valoare mai are o viață individuală atunci când întreaga specie din care face parte se află la un pas de tăcere definitivă? În Extinction, autorul Bradley Somer ne transportă într-o vale montană izolată, unde liniștea este mai degrabă un simptom al epuizării naturii decât un semn de pace. Îl urmărim pe Ben, un pădurar a cărui existență s-a îngustat până la o singură misiune sacră: protejarea ultimului urs grizzly supraviețuitor. Observăm cum această veghe solitară este brutal întreruptă de ecoul vocilor unor braconieri, moment în care narațiunea părăsește zona contemplativă pentru a deveni o urmărire febrilă prin păduri și vestigii ale civilizației umane. Descoperim aici un stil care îmbină asprimea supraviețuirii cu o melancolie profundă față de tot ce a pierdut planeta. Ritmul este dictat de alternanța dintre rolul de vânător și cel de pradă, forțându-l pe Ben să decidă dacă este dispus să ucidă sau să moară pentru un simbol al sălbăticiei care oricum pare condamnat. Notăm cu interes felul în care autorul folosește peisajul nu doar ca decor, ci ca o oglindă a declinului moral și biologic. Romanul amintește de A Ghost of Caribou de Alice Henderson prin tema protejării unei specii rare și a atmosferei de izolare în fața pericolelor externe, dar se diferențiază prin tonul său mult mai existențialist și prin focalizarea pe sfârșitul iminent al unei ere biologice, trecând dincolo de structura clasică a unui roman polițist de mediu.