Excellent Intentions

Proza lui Richard Hull este tăioasă, clinică, lipsită de orice ornament inutil. Notăm cu interes cum autorul transformă o procedură juridică aparent aridă într-o cursă contra cronometru pentru adevăr. În Excellent Intentions, limbajul devine o armă: fiecare replică din sala de judecată este calibrată să inducă în eroare sau să demaște. Putem afirma că ritmul este alert, dictat de urgența unui verdict iminent. Stilul are ceva din precizia procedurală a lui Michael Gilbert din Smallbone Deceased, fără să fie o imitație — acolo unde Gilbert se concentrează pe mecanismele firmei de avocatură, Hull plonjează direct în psihologia vinovăției și a „intențiilor bune” care pavează drumul spre crimă. Față de celebrul său debut, The Murder of My Aunt, unde umorul negru era motorul narativ, aici autorul adoptă o postură mai sobră, dar la fel de subversivă. Este un studiu despre cum un om respectabil poate fi împins la gesturi extreme, menținând totodată o atmosferă de suspans pur, specifică seriei British Library Crime Classics. Totul se rezumă la o întrebare: este crima vreodată justificabilă dacă intenția din spate este nobilă?