Evolution by Gene Duplication

Ne confruntăm adesea cu o dilemă fundamentală în biologia evoluționistă: cum pot apărea structuri biologice radical noi dacă selecția naturală acționează predominant ca un mecanism de conservare și optimizare a funcțiilor deja existente? În lucrarea Evolution by Gene Duplication, Susumu Ohno propune o soluție care a revoluționat genetica modernă, argumentând că salturile majore — de la bacterii la vertebrate — nu ar fi fost posibile fără duplicarea genelor. Suntem de părere că această ediție, o reeditare fidelă a textului din 1970 publicată de Springer, rămâne esențială pentru a înțelege conceptul de redundanță genetică. Ohno demonstrează cu precizie clinică faptul că o genă duplicată este eliberată de sub „supravegherea” selecției naturale, permițându-i să acumuleze mutații anterior interzise și să dezvolte funcții inedite. Această viziune extinde temele explorate de autor în Sex Chromosomes and Sex-Linked Genes, unde se concentra pe variabilitatea prin reproducere sexuală, trecând acum către mecanismul structural al inovației genomice. Găsim în acest volum o rigoare teoretică ce fundamentează cercetări contemporane, fiind o alternativă istorică și conceptuală la Evolution and Variation of Multigene Families de T. Ohta. Dacă lucrarea lui Ohta utilizează metodele moderne de biomatematică și secvențiere pentru a analiza variația, volumul lui Ohno oferă avantajul unei perspective teoretice primordiale asupra modului în care „leisure” (răgazul genetic) devine motorul progresului biologic.