Everybody Is a Poem

Ne-a atras atenția modul în care Jan Brierton reușește să transforme realitățile adesea invizibile ale femeii moderne în versuri care funcționează ca o oglindă și o îmbrățișare. În volumul Everybody Is a Poem, abordarea autoarei este una directă și lipsită de prețiozitate, reușind să extragă poezie din haosul cotidian al celor care se simt adesea copleșite de sarcini multiple sau de schimbările fiziologice ale vârstei de mijloc. Notăm cu interes felul în care structura celor 52 de poezii, însoțite de ilustrații sugestive, reușește să acopere un an întreg de trăiri, de la momentele de revoltă tăcută până la cele de acceptare senină. Credem că forța acestui volum rezidă în onestitatea cu care sunt tratate subiecte precum menopauza, relațiile de lungă durată și pierderea, totul fiind livrat cu un amestec de umor britanic și sensibilitate. Ca și What Kind of Woman de Kate Baer, acest volum pune accent pe complexitatea rolurilor feminine și pe frumusețea fragilă a experiențelor cotidiene, dar o face cu un stil propriu, mult mai ancorat în registrul conversațional și în ritmul alert al vieții contemporane. Dacă în But She Is Also Jane de Laura Read regăsim o nostalgie intelectualizată, Jan Brierton alege o cale mai viscerală, vorbind pe limba celor care „țipă în tăcere” în mijlocul responsabilităților zilnice. Experiența lecturii este una fluidă, poeziile fiind scurte, dar cu un impact emoțional imediat. Nu este o carte care cere o stare contemplativă izolată, ci una care se integrează natural în pauzele scurte de cafea, oferind acea validare necesară oricărei femei care navighează prin deceniile de mijloc ale vieții. Este, în esență, un manifest pentru auto-acceptare și o celebrare a rezilienței feminine, scrisă pentru a fi înțeleasă și simțită de oricine.