Evening's Empires

Pășind în paginile romanului Evening's Empires, cititorul va simți imediat acea melancolie vastă a unui univers care a supraviețuit propriei sale glorii, un amestec de izolare tehnologică și fragilitate umană. Considerăm că forța acestui roman rezidă în modul în care Paul McAuley transformă o epopee spațială într-o experiență intimă, aproape claustrofobică, pe măsură ce îl urmărim pe Hari, un tânăr a cărui întreagă lume — nava care i-a fost casă și familie — a fost spulberată. Singur pe un asteroid arid, având ca unic aliat un costum spațial dotat cu o inteligență artificială limitată, el pornește într-o misiune de recuperare care este, de fapt, un parcurs de maturizare brutală.

Apreciem în mod deosebit construcția lumii, unde tehnologia nu este doar un decor, ci un element viu, adesea ostil, într-un viitor unde granița dintre om și mașină s-a estompat. Forța narativă a lui Reynolds din Revenger, combinată cu sensibilitatea explorărilor despre identitate ale lui Allan Boroughs din Starless and Black, se regăsește aici, dar cu un glas propriu, marcat de rigoarea științifică a lui McAuley. Dacă în lucrări precum Austral sau The Secret of Life autorul explora schimbările climatice și biologia speculativă pe Pământ, în Evening's Empires el își extinde viziunea către stele, păstrând însă aceeași preocupare pentru consecințele morale ale progresului. Este un roman polițist intergalactic unde misterul nu este doar despre cine a furat nava, ci despre ce înseamnă să ai încredere într-o lume în care „nimeni nu este de încredere”.