Epitaph of a Small Winner

Găsim în această carte o structură narativă surprinzător de modernă pentru finalul secolului al XIX-lea: 160 de capitole scurte, fragmentate, care compun confesiunea postumă a lui Brás Cubas. Ne-a atras atenția încă de la primele pagini vocea naratorului care, eliberat de constrângerile vieții, își dictează memoriile de dincolo de mormânt cu o sinceritate brutală și un umor coroziv. Stilul are ceva din proza lui Jorge Luis Borges, fără să fie o imitație — în fapt, Machado De Assis este cel care a deschis calea pentru jocurile intelectuale și metaficțiunea pe care autorul argentinian le-a perfecționat ulterior. Suntem de părere că această ediție din seria FSG Classics reușește să capteze esența unei minți sclipitoare care refuză să se lase limitată de convențiile timpului său. Comparativ cu alte lucrări ale sale, precum volumul de povestiri The Looking-Glass, unde explorarea psihologică este la fel de intensă, Epitaph of a Small Winner se distinge prin satira socială necruțătoare la adresa aristocrației braziliene. Dacă în The Devil's Church and Other Stories observăm o aplecare către realismul psihologic experimental, aici experimentul devine formă literară pură, anticipând tehnici narative ce aveau să apară în Europa abia câteva decenii mai târziu. Este un autoportret spiritual plin de digresiuni filosofice care transformă mediocritatea unei vieți obișnuite într-un spectacol al inteligenței pure.