Epilepsy Metaphors: Liminal Spaces of Individuation in American Literature 1990–2015

Pornind de la bazele de date ale criticii literare contemporane și ale studiilor despre dizabilitate, volumul Epilepsy Metaphors investighează modul în care literatura americană din perioada 1990–2015 a redefinit reprezentarea epilepsiei. Autoarea Eleana Vaja propune o abordare riguroasă, situată la intersecția dintre beletristică și științe exacte, analizând cum metafora încetează să fie un simplu ornament stilistic pentru a deveni un instrument de combatere a stigmatului social și medical. Considerăm că forța acestui studiu rezidă în introducerea unor termeni operaționali preciși, precum „protometafora” sau „textul epileptic”, care permit o decodare nuanțată a operelor semnate de Siri Hustvedt sau Audrey Niffenegger.

În cadrul cursurilor de istorie și critică literară, lucrarea servește ca o alternativă teoretică la Representing Epilepsy – Myth and Matter de Jeanette Stirling. În timp ce Stirling se concentrează pe o perspectivă istorică largă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la jumătatea secolului XX, Eleana Vaja aduce avantajul unei analize aplicate pe un interval temporal recent și foarte specific, integrând concepte din fizică și matematică pentru a explica spațiile liminale ale individuației. De asemenea, față de Poetics of Disturbances, care explorează diversitatea psihologică în sens larg, acest volum se specializează pe mecanismele lingvistice specifice epilepsiei, oferind o structură de analiză a „metastabilității” în naratologie. Găsim în această abordare o metodă inovatoare de a interpreta relația dintre corp, diagnostic și textul scris, transformând dizabilitatea dintr-o temă marginală într-un pivot central al analizei literare profesionale.