Empire of Time: New Pompeii

Considerăm că Empire of Time propune o structură narativă densă, construită pe o cronologie circulară și paradoxuri care pun la încercare logica liniară a cititorului. Autorul Daniel Godfrey ne introduce într-o lume în care tehnologia avansată a particulelor Novus se ciocnește cu moralitatea și structura socială a Romei Antice, recreată artificial în prezent. Reținem în mod deosebit felul în care mecanismul de călătorie în timp nu este doar un instrument narativ, ci o sursă de teroare constantă; deși romanii din New Pompeii folosesc dispozitivul ca pe o amenințare externă, realitatea internă este marcată de incapacitatea de a controla particulele fără urmări biologice devastatoare.

Lumea creată de Daniel Godfrey este una a contrastelor brutale, unde sclavia este o instituție activă protejată de un zid tehnologic. Găsim aici o explorare a identității prin personajul lui Nick Houghton, acum integrat în ierarhia romană sub numele de Decimus Horatius Pullus, a cărui existență este pusă sub semnul întrebării de descoperirea unui artefact antic ce îi poartă numele. Această legătură între prezentul tehnologic și vestigiile arheologice sugerează o manipulare a istoriei dinspre un viitor necunoscut.

Ca și TimeRiders: Gates of Rome (Book 5), volumul explorează coliziunea dintre societatea romană și călătoria în timp, dar dintr-o perspectivă care pune accentul pe stabilitatea politică și pe costul uman al menținerii unui anacronism deliberat. Dacă în seria lui Alex Scarrow miza este prevenirea distrugerii istoriei, în Empire of Time miza devine supraviețuirea într-o istorie deja alterată, unde tehnologia este o sabie cu două tăișuri, capabilă să salveze sau să anihileze o întreagă civilizație în funcție de cine deține controlul asupra particulelor Novus.