Drunk the Potion, No Whit Charmed: The Doctrine of Pure and Perfect Souls from Iamblichus to Damascius

Reținem în această lucrare o abordare interdisciplinară riguroasă, situată la intersecția dintre istoria filosofiei, teologie și studiul ritualurilor antice. Drunk the Potion, No Whit Charmed investighează o perioadă crucială a Neoplatonismului târziu, explorând modul în care gânditori precum Iamblichus sau Damascius au redefinit identitatea filosofului. În viziunea autorului Benedetto Neola, filosoful încetează să mai fie un simplu teoretician, devenind un „suflet pur” trimis în lumea materială pentru a ghida umanitatea spre divinitate.

Observăm un element distinctiv în analiza autorului: reîncadrarea cuvântului vorbit ca act liturgic. Spre deosebire de ritualurile tradiționale din temple, aici discursul inspirat, rostit în stare de posesie divină, este cel care facilitează mântuirea. Această perspectivă extinde cadrul propus de Theurgy and the Soul de Gregory Shaw cu date noi din perioada de amurg a Academiei din Atena, oferind o continuitate istorică până la Damascius. Dacă studiul lui Gregory Shaw se concentra pe fundamentarea teurgiei la Iamblichus, Benedetto Neola demonstrează cum această tradiție a evoluat într-o formă de „ritual al logosului”.

Structura narativă a volumului este densă, academică, dar extrem de coerentă, trecând de la exegeza textelor platonice la analiza practicilor de posesiune divină. Credem că relevanța acestei prime ediții pentru curriculumul de studii clasice este majoră, deoarece recuperează o dimensiune a gândirii antice adesea ignorată: cea în care filosofia nu este doar exercițiu intelectual, ci o misiune sacră de salvare a sufletului prin intermediul adevărului revelat.