Dreadful

Notăm cu interes modul în care Dreadful deconstruiește figura clasică a antagonistului suprem prin prisma unei amnezii totale. Miza psihologică nu este doar supraviețuirea într-un mediu ostil, ci confruntarea cu propriul trecut: ce faci atunci când descoperi că „monstrul” de care toată lumea se teme ești chiar tu? Gav se trezește într-un atelier de magie devastat, fără amintiri, dar cu o responsabilitate teribilă — aceea de a simula răutatea pentru a nu fi demascat de supușii săi goblini. Suntem de părere că farmecul acestui roman rezidă în contrastul dintre estetica sumbră a Lordului Gavrax (pelerina cu flăcări, cranii transformate în pocale) și confuzia umană a lui Gav. În tradiția lui Django Wexler, în special a volumului How to Become the Dark Lord and Die Trying, acest roman reimaginează tropii genului fantasy dintr-o perspectivă ludică și subversivă. Dacă la Wexler avem de-a face cu o buclă temporală și o alegere asumată de a deveni personajul negativ, Caitlin Rozakis mizează pe o criză de identitate involuntară. Lumea construită aici este una în care magia lasă urme fizice (precum lipsa sprâncenelor protagonistului) și unde structurile puterii sunt pe cât de amenințătoare, pe atât de absurde. În contextul operei autoarei, Dreadful continuă explorarea birocrației magice și a situațiilor domestice neobișnuite întâlnite în Startup Hell, dar mută focusul pe o scară epică, păstrând însă umorul tăios care transformă o premisă de coșmar într-o aventură memorabilă despre redescoperirea de sine.