Dragonbreath

Ne-a atras atenția modul în care Dragonbreath reușește să deconstruiască mitul dragonului atotputernic, oferindu-ne în schimb un protagonist vulnerabil și extrem de amuzant. Încă de la primele pagini, am observat că dinamica dintre Danny și prietenul său cel mai bun, iguana Wendell, amintește de interacțiunile pline de imaginație din Warren & Dragon's Weekend with Chewy de Ariel Bernstein. Ambele titluri explorează prietenii neobișnuite și situații școlare absurde, însă Ursula Vernon plusează cu un stil vizual distinctiv, integrând panouri de benzi desenate direct în fluxul narativ.

Considerăm că forța acestui volum rezidă în contrastul dintre așteptările biologice — Danny este un dragon care nu poate sufla foc — și realitatea sa cotidiană într-o școală de reptile. Această premisă a „outsider-ului” este o temă recurentă în opera autoarei, pe care o regăsim și în seria Hamster Princess: Harriet the Invincible, unde protagoniștii refuză să se conformeze stereotipurilor genului lor. Stilul vizual are ceva din energia și umorul vizual al seriei Dragon Overnight (Upside-Down Magic #4), fără să fie o imitație — în timp ce Nory se luptă cu magia defectuoasă, Danny se bazează pe familia sa excentrică pentru a scăpa de temele plictisitoare.

Experiența de lectură este una alertă, susținută de formatul hibrid care face volumul accesibil și pentru cititorii mai puțin răbdători. Umorul este adesea grotesc-delicios (precum castraveții de mare care vomită), o marcă înregistrată a autoarei care transformă o simplă documentare pentru un proiect școlar într-o aventură subacvatică plină de pericole și creaturi bizare.